Feeds:
Posts
Comments

Archive for May, 2011

Ce e fericirea?

– Fericirea e lacrima ce ti se prelinge pe obraz atunci cand, intr-o dimineata, copilul tau se uita la tine, se concentreaza si apoi rosteste pentru prima oara, clar, “ma-mi”. Apoi, incantat peste masura de ce a reusit sa faca fuge si ti se arunca in brate strangandu-te tare-tare.

– Fericirea e in florile de pe masa din bucatarie, flori aduse de sotul meu special pentru mine, pentru ca stie ca le iubesc, desi el nici nu le observa chiar daca i le pun in cale.

– Fericirea e rasul sanatos si voios al fiului meu cand se joaca cu tatal lui.

– Fericirea e sms-ul pe care mi-l trimite mama in diminetile in care vrea sa vorbeasca cu mine dar nu ma suna ca sa nu ma trezeasca.

– Fericirea e in linistea adusa de vocea calda a tatalui meu.

– Fericirea e bucuria ce imi inunda corpul cand aflu ca o noua viata se pregateste sa vina pe lume.

– Fericirea e mirosul de cafea proaspat facuta dimineata devreme.

-Fericirea e o felicitare ce-mi aminteste de o viata (in) roz. Cred ca e exact cea pe care o traiesc 😛

– Fericirea e vestea sosita pe neasteptate care te face sa numeri saptamani, zile, ore.

– Fericirea e linistea sufleteasca dupa o furtuna grea.

– Fericirea e primul dintisor iesit fara veste sau avertizare.

– Fericirea e calda, mare, luminoasa.

– Fericirea e un tarus batut in pamant, care arata limita terenului tau.

– Fericirea e un email care te face sa zambesti pentru ca e scris intr-un limbaj foarte serios si totusi se refera doar la o intalnire cu trandafiri.

– Fericirea e acea licarire din ochii fiului meu atunci cand il prind, dupa ce l-am alergat chicotind prin toata casa.

– Fericirea e orice vreti (sau nu) voi sa fie, atata vreme cat va umple fiinta si va aduce zambetul in ochi.

Advertisements

Read Full Post »

Arsenal Park

Tocmai ce m-am intors de la Arsenal Park (am fost la team-building cu firma). Well… de fapt am revenit ieri dar inca as vrea sa fiu acolo, preferabil cu un pistol in mana, in fata unei tinte 😀

Absolut geniala ideea celor care l-au infiintat. Da, e adevarat, sunt destule lucruri care pot fi imbunatatite pe-acolo dar oricum, e tare fain. Distractie, mancare buna, aer curat, ce sa-ti mai doresti? Chiar mi-ar placea sa merg acolo in fiecare an, ca se merita. Partea care mi-a placut c m mult? Shooting-ul!!!!! As putea petrece juma’ de zi in fata tintei, doar eu cu pistolul (cata vreme am si cu ce trage).

Pentru cei ce se intreaba: nu, nu incerc sa fac reclama, vreau doar sa va zic de un loc ce mi-a placut si unde se merita sa mergi (chiar si cu copiii).

🙂

Read Full Post »

A long title… and a mean post that I really don’t know where it came from 🙂

1. The 30-year-old woman is financially independent. She doesn’t expect you to pay for everything when you go out (even though she knows how to nicely accept a polite gesture).

2. The 30-year-old woman is self-confident. She’s learnt to accept hew flaws and to emphasize her qualities.

3. The 30-year-old woman knows how to have fun without getting drunk.

4. The 30-year-old woman knows her likes and dislikes. She’s had enough time to develop her good taste and she doesn’t accept half measures because life’s too short to be lived it in a way you don’t actually like.

5. The 30-year-old woman can appreciate some fine wine.

6. The 30-year-old woman doesn’t bother you with midnight phone calls asking where you are. She’s got better things to do at that hour.

7. The 30-year-old woman knows that a well placed smile can do much more than 1000 glances a night.

8. The 30-year-old woman knows when it’s time to just shut up. Yet, this doesn’t mean she’s willing to do it.

9. The 30-year-old woman knows that she is no lesser woman if she cooks.

10. The 30-year-old woman knows how to be beautiful without walking around half naked.

11. The 30-year-old woman knows what she wants in the bedroom and outside of it. You don’t have to ”raise her” and teach her what life and people are like. She might even surprise you with some lessons 🙂

Now, did I leave anything out?

Read Full Post »

Ca nu cumva sa credeti ca doar copilul meu ma invata cate ceva in fiecare zi, iata lectia pe azi de la sotul meu, o lectie care s-a terminat cu o portie buna si sanatoasa de ras. Exact asa cum e bine sa iti incepi dimineata de duminica 🙂

“Mai mama, tie nu ti-a zis nimeni ca trebuie sa vorbesti doar o treime din timp si doua treimi sa asculti? Asta are si o explicatie logica!”

“Serios? Ia s-aud.”

“Pai ai doua urechi si doar o gura.”

🙂

Read Full Post »

Job? Familie? Amandoua?

Acum 2 ani inca nu imi cunosteam fiul. Imi iubeam jobul si nu credeam ca o sa rezist mai mult de 6 luni departe de el. Eram unul din oamenii aia norocosi care se trezesc cu drag stiind ca urmeaza o zi de munca. Imi faceam treaba cu placere, mai ales ca lucram cu niste oameni foarte de treaba. Preventiv (si datorita sfatului unui om pe care mi-ar placea tare mult sa il consider prieten) cand eram intrebata cat o sa stau in concediu raspundeam “un an, probabil”.

Apoi s-a nascut fiul meu, Jesse, si mi-a schimbat nu doar intregul stil de viata ci si intregul sistem de valori. Mi-a completat viata intr-un mod in care nimeni si nimic altceva n-ar fi putut sa o faca. Mi-a aratat o parte a vietii de care m-am indragostit iremediabil. Nici o clipa, inainte sa il tin in brate, nu mi-am imaginat ca omuletul asta o sa ma schimbe atat de mult. Nu poti explica cuiva care nu este parinte ce inseamna sa ai un copil, pentru ca asta e una din experientele ce pot fi intelese doar dupa ce treci prin ele.

Acum 2 ani deschideam cu multumire un fisier Excel, gandindu-ma deja in ce fel il pot modifica, ce formule pot introduce, astfel incat sa obtin din el maximul de informatii. Era o adevarata placere sa fac rapoartele, sa studiez cifrele, sa ma “joc” cu ele pana obtineam ce vroiam si aveam nevoie. Da, stiu, 90% din populatia globului uraste asa ceva. Eu nu 🙂

Acum cea mai mare fericire e sa ma trezesc dimineata si sa imi vad fiul zambind de bucuria revederii, sa-mi vad sotul si fiul jucandu-se si razand impreuna, sa fiu mama si sotie.

Mai am cateva luni si voi incepe din nou lucrul. Nu fara oarecare emotii. O sa ma duc intr-un loc nou (biroul si-a mutat locatia in perioada in care am fost in concediu), alaturi de oameni noi (cred ca din vechii colegi mai cunosc maxim 30%), pe un job nou (asta e o presupunere, din moment ce este cineva care m-a inlocuit in tot timpul asta si n-ar avea sens sa fie ea cea schimbata pe alt job), luand totul de la zero. Nu conteaza cat de buna am fost la ceea ce faceam  inainte de a intra in concediu. Timpul a trecut si e ca si cum n-as fi existat in firma. Chiar e un nou inceput si trebuie din nou sa demonstrez din nou ce pot si cat pot.

Oricat de mult imi iubesc fiul (si credeti-ma, in privinta asta am ajuns sa inteleg ca iubirea mea efectiv nu are limite), se pare ca, totusi, am nevoie si de un alt fel de interactiune umana, de un alt tip de satisfactii in viata. Presupun ca asta e rolul jobului. Le admir pe mamele care sunt casnice, care si-au dedicat viata copiilor, pentru ca am realizat ca e un lucru ce cere mari sacrificii personale. Eu insa, nu as putea face asta.

Ma intreb acum: chiar e posibil sa pastrezi un echilibru intre job si familie? Chiar poti fi bun la amandoua? Chiar le poti pastra la un nivel foarte satisfacator (pentru tine si toti cei implicati) fara a sacrifica nici una dintre ele? Sincer, sper ca da. Sper ca o sa pot cat sunt la lucru sa ma gandesc doar la ce am de facut in ziua respectiva (legat de job, desigur) si cand ies pe usa biroului sa ma concentrez doar asupra familiei mele.

Si totusi… oare chiar e posibil un echilibru perfect intre job si familie?

Read Full Post »

Baloane de sapun

E vara. Maria si Tudor stau pe iarba, la soare. Tudor s-a lungit, cu mainile sub cap, cu ochii inchisi, bucurandu-se de mirosul Mariei si al ierbii proaspat taiate. Maria face baloane de sapun colorate.

Photo belongs to Richard Heeks

“Tudor, si daca nu suntem decat niste baloane de sapun si noi? Aparem pe lume, stralucim o vreme in soare, aplaudati de mainile unui copil fericit si oglindind toate frumusetile lumii si cand credem ca am invatat cum sa plutim, disparem, ca si cand n-am fi fost.”

“Maria, de unde-ti vin ideile astea?”

Maria zambeste, privind baloanele ce plutesc usor in adierea vantului.

Read Full Post »

Pentru toti cei care vor sa aiba o dimineata placuta si plina de energie: “Walking on Sunshine” 🙂 La mine a functionat!

Read Full Post »

Older Posts »