Iarna asta mi-am promis ca o sa ma bucur de anotimp si chiar am reusit (cu cateva exceptii cand mi-au inghetat nasul, urechile, genunchii, si degetele de numai iarna nu imi mai doream…).
Inainte de Craciun am plecat la Sibiu si am revenit abia dupa Rev. Drumul super ok, nici o problema, am reusit chiar sa facem Lugoj-Timisoara pe rosu cu motorina – asa, ca sa fie mai palpitant drumul π¦
Deja ma bucuram ca ajung acasa cand… parasim drumul principal si intram pe stradutele dintre blocuri. Soc total: pe toate stradutele era PATINOAR. Nu exagerez cu nimic. Lumina felinarelor se oglindea tare ingrijorator in gheata neteda. Am ajuns in cele din urma in parcare (acum sa nu va imaginati ca am si gasit loc) dar nu inainte sa am ocazia sa ma intreb ce creier trebuie sa aiba un conducator de ceva Jeep care a insistat intrat pe o strada inghetata unde incapea doar o masina si unde deja eram noi (pe la mijlocul strazii cand a aparut “Superman”-ul).
Si totusi, nici macar nu a fost asta cea mai mare problema. Criticam intr-un post anterior edilii locali ca nu se mobilizeaza intr-un oras cu aere de Occident dar nici vecinii mei nu-s mai breji. Oare cat de greu o fi fost sa indeparteze zapada sau sa puna mana de la mana sa ia niste sare si sa o imprastie pe cele 2 stradute din fata si spatele blocului? Sau macar pe trotuare!!!! TOTUL era inghetat.
Am zis ca poate au pur si simplu nevoie de un exemplu, asa ca, a doua zi, am dat fuga la magazin (bine, recunosc, nu chiar eu, ci sotul meu – dar ideea a fost a mea :P) si am imprastiat o amarata de punga de sare pe trotuarul din spatele blocului, pentru ca pe ala il folosim cel mai mult. Evident ca in mai putin de o ora gheata se topise si se putea circula super ok pe acolo.
Continuarea? Nimeni n-a miscat un deget. Probabil s-o fi terminat sarea la buticul din colt… Bine ca a venit caldura si se topeste gheata de la sine!
Sa inteleg ca esti din Timisoara? π
Da, stau in Timisoara π Si tu tot de-aici, asa-i?
dap π
Stii cum se zice… “Daca iti trebuie, fa-ti!” :))
Pai da, dar uneori nu poti sa faci doar tu. De-aia traim in colectivitate, ca se presupune ca lucrurile merg mai bine asa, pentru ca lucram impreuna pt binele general (ce ciudat suna formularea asta). Dar deh, gandirea gen “lasa sa faca (si) altii”(mai ales cand tu nu faci niciodata pt ca esti prea boier) sau “sa moara si capra vecinului” sau “lasa ca merge si asa” e inca prea des raspandita pe la noi desi se vede clar ca nu ne-a prea dus nicaieri. Eu o sa continui sa fac pana se prinde ceva de capul lor!! π
[…] oamenilor, vecini, zapada. Leave a Comment Va povesteam intr-un post anterior (il puteti citi aici) ca gradul de implicare al vecinilor mei, cand vine vorba de a ne usura viata tuturor, tinde spre […]